Blestemată binecuvântare!

M-am trezit buimacă, cu marea în priviri. Îmi ardeau tălpile de la arșița imaginară. Din când în când, briza îmi împletea părul. Aveam un gust ușor sărat. Pielea îmi mirosea a soare și aveam nisip pe încheieturile imaginare.

Afară însă ninge cu suflete. Am aterizat direct în anotimpul rece, al cadavrelor umblătoare, ca să-mi învăț, în cele din urmă, lecția și ca să sufăr deșteptarea pe care vreau s-o văd în celelalte siluete renăscute în lume. De aici acest deja-vu pământiu, mesajele ambigue de prin vise, ca reminescențe ale vieților trecute și reîntoarcerea în același punct de cotitură.

Trăiesc în vremea dezrădăcinaților, deveniți consumatori captivi în jungla urbană. Evit să-mi maschez golurile afective, pentru a nu adânci prăpastia dintre mine și ceilalți. Îmi caut sensul prin depozitul de jaloane afective și încerc să nu golesc de sensuri interacțiunea cu alte ființe.

Decât să mă reîncarnez în anotimpul sufletelor letargice, mai bine eram o caracatiță și, ca să nu mă pierd pe mine, prefer să-mi fie viața un lung șir de ratări, căci numai cine nu încearcă, nu greșește. Încearcă. Învață din greșeli. Iubește nediluat. Bucură-te fără jumătăți de măsură. Răspândește în jur lumină.

Blestemată binecuvântare recurentă și plumburiu dualism existențial. La următoarea bătaie de ceas, la răscruce de gânduri, tu ce privești în oglindă? Un con de umbră obosit de prea multă lumină sau o flacără, care mocnește timid în beznă?!

Colorați-vă nuanțele de gri,
Diana

3 gânduri despre “Blestemată binecuvântare!”

  1. Ti-e frica sa mori sau doar inca nu vrei sa o faci? E ciudat cum cineva, la un moment dat, dupa ce a supravietuit atator incercari, dupa atatea obstacole depasite, dupa mii si zeci de mii de clipe speciale impreuna cu cei dragi si momente petrecute in natura superba, se poate sa ajunga saturat de viata si sa vrea sa faca asta… Cand suntem obositi tot ce ne dorim este un „pui de somn” si apoi o luam de la capat.

    1. Avem frica de moarte, de anihilare inscrisa in ADN, insa imi e mai frica sa ratacesc multe alte vieti pe lume si sa ma „erodez” sufleteste, in loc sa-mi indeplinesc menirea si sa redevin energie pura! 😉

      1. Frica de moarte este adânc marcată în tot ceea ce tine de oameni. Este normal sa avem frica de moarte. De fapt este teama de a incepe ceva nou….De a finaliza cu tot, dar absolut tot ce ne-a ghidat pana in momentul respectiv. Nimeni nu vrea să pună punct. Egal cat de greu sau mai putin greu ar fi fost pana ….. Categoric nu. Eu una nu vreau final. Nu acum. Sunt asa multe lucruri, trairi, sentimente neincercate. ….. Mai vreau sa sufăr…Sa simt…..Sa urăsc…Sa iubesc… Mai vreau!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>