Îți mulțumesc!

La confluența dintre tine și alte suflete acționează forțe nevăzute. Ca mareea, cu fluxul și refluxul repetitiv, relațiile de bun augur necesită echilibrul perfect și acele compromisuri suportabile.

Cu aportul salinității, unele oceane, prinse inevitabil în tandemul flux-reflux, nu se unesc niciodată, dar creează un memorabil spectacol vizual, care-ți rămâne lipit de retină. La fel și-n relațiile interumane. Dintre apele compatibile, unele dau naștere unei simbioze line, iar altele devin forțe ale naturii.

Mai presus de toate, orice relație necesită împăcarea cu Sinele. Nu găsim ceea ce căutăm, găsim ceea ce oglindim. Ce furtuni interioare să te fi adus, atât de prăpăstios, în pragul vieții mele?

La o radiografie sufletească, făcându-mă cioburi m-ai recompus: De eram un Sisif culturist și tot nu-mi crăpam bolovanul de frici. De eram alchimist și tot nu-mi prefăceam dantela pestriță în ceramică rară.

Am spus-o și mă repet, timpul nu e doctor, e cioară. Nu vindecă, zboară. Olarule, îți mulțumesc pentru c-ai fost cam bolovan și mi te datorez!