Fascinaţia „Rogue One”

M-am dus la cel de-al şaptelea blockbuster Star Wars din curiozitate şi pentru bucuria unuia dintre prietenii mei cei mai buni.

Îmi place mult seria, dar aveam aşteptãri modeste de la film, deoarece ştiam, de la Batman, spre exemplu, cã majoritatea continuãrilor nu se ridicã la înãlţimea peliculelor iniţiale.

Un alt factor descurajant a fost faptul cã Disney a preluat franşiza şi cã filmul reprezintã o rupere de la şirul narativ al seriei, care dã naştere unor aventuri alternative la primele istorisiri, începute în anul 1977.

Acţiunea peliculei se desfăşoarã înaintea episodului A New Hope şi prezintã povestea unui grup de rebeli, care încearcă să fure planurile pentru construcţia primei Death Star.

Filmul beneficiazã de aportul unor figuri noi, rebeli sau personaje negative şi aduce noi lumi şi civilizaţii în universul Star Wars.

Am avut bucuria nesperatã de a descoperi un film în stilul peliculelor iniţiale. Aspectele cinematografice ale distopiei – costume, culori, cadre – sunt similare cu cele din episoadele 4, 5 şi 6.

Pentru mine cea mai mare provocare a fost povestea şi cum a fost prezentatã spectatorului. Episodul 7 porneşte de la aceeaşi idee ca episoadele 5 şi 6.

Se introduce o formaţiune rãmasã din ImperiuFirst Order, care vrea sã îi batã pe rebeli, cu o Death Star mai mare, capabilã sã distrugã un întreg sistem solar, nu doar o planetã, însã aceştia îi descoperã cãlcâiul lui Ahile şi distrug arma.

Concomitent, e prezentatã povestea personajului negativ, Kylo Ren, un nepot de-al lui Darth Vader, care se chinuie sã devinã rãu. Nu m-a mişcat defel, pentru cã nu m-am putut identifica cu trãirile sale, chiar dacã acesta şi-a omorât tatãl, interpretat de Harrison Ford, care a jucat slãbuţ.

Şirul narativ se desfãşoarã alert, fapt care face dificilã „asimilarea” povestirii, de cãtre spectatorii neavizaţi. M-au cucerit Jyn Erso, graţie interpretãrii actriţei Felicity Jones, roboţelul însoţitor şi Chirrut Imwe, luptãtorul orb.

Coloana sonorã şi CGI-ul, imagistica fãcutã pe calculator, mi-au placut mult. O premierã în materie e personajul Grand Moff Tarkin, o reprezentare digitalã hiperrealistã, a regretatului actor Peter Cushing.

Pelicula Rogue One, notatã cu 8,3 puncte din 10, pe IMDB, asigurã continuitate seriei geniale, a regizorului George Lucas şi se încheie cu o secvenţã memorabilã, înfãţişând-o pe prinţesa Leia Organa.

Mergeţi la film, dacã doriţi sã staţi cu ochii lipiţi de ecranul IMAX, vreme de douã ore şi jumãtate, şi sã fiţi „teleportaţi” în Imperiu!

Leave a Comment