Prin 2001, când am văzut primul film din seria „The Fast and the Furios” am fost convinsă că va deveni un blockbuster. Cei din jur nu mi-au împărtășit entuziasmul. Scepticismul lor se datora faptului că acțiunea era centrată în jurul unor șoferi talentați și a multor cai putere, cu aportul unei coloane sonore „cu vână”, toate ingrediente suficiente pentru „Need for Speed” sau alt joc pe calculator, dar nu pentru a susține o întreagă serie cinematografică de succes.

   Însă poate tocmai asta reprezintă cheia succesului franșizei, faptul că o gașcă mișto, devenită între timp familie, pornește în tot soiul de curse cu mulți cai putere, conform unui scenariu nerealist și pe o coloană sonoara care te rupe și mai mult de cotidian. „Evadare” e așadar cuvântul de bază al seriei și implicit al părții a opta, „The Fate of Furious”, care o face una dintre cele mai lungi serii cinematografice din istoria Hollywood-ului.

   Diferența de scenariu de la partea întâi la partea a opta e colosală: de la rivalități și lupte de stradă, prin periferiile Americii, acțiunea s-a mutat în Japonia, Brazilia, Anglia etc., conflictele devenind globale, pentru ca în ultima parte să atingă paroxismul, cu urmăriri pe gheață, confruntări între submarine și mașini etc.

   Cuvântul care definește cel mai bine experiența vizuală e „exploziv”!  Nu te duci la asemenea filme ca să te regăsești „metafizic” sau ca să înveți hermeneutică, ci ca să evadezi din cotidian, cu tot arsenalul „suprarealist” disponibil: mașini, avioane, tancuri, submarine și gadget-uri de ultimă generație.

   Distribuția spectaculoasă și reușită, la fel ca în precedentele, cu actrițe superbe, ca Charlize Theron, Michelle Rodriguez, Nathalie Emmanuel și Elsa Pataky, actori de acțiune, ca Vin Diesel, Jason Statham, Dwayne Johnson, Tyrese Gibson, Ludacris, Luke Evans, Scott Eastwood sau Kristofer Hivju, cunoscut din „Urzeala Tronurilor” și titani, ca Patrick St. Esprit sau Kurt Russell, te ține lipit/-ã de ecran, până la final.

   Coloana sonoră eclectică, pusă laolaltă de inconfundabilul Brian Tyler, care a făcut și muzica pentru „Iron Mân 3”, „Avengers: Age of Ultron”, „Now You See Me”, „Thor: The Dark World”, premiatul „Last Call” și „Furious 7”, precedentul din serie, are mult trap, dubstep, savage trap, rap, electronică, pop sau latino, mai ales că acțiunea începe pe litoralul cubanez și contribuie la paradoxul atenție – detașare.

   Pelicula are puncte bonus, pentru umorul simplist, dar – pe alocuri – savuros, autoironia personajelor și fiul lui Dominic, botezat „Brian”, după Brian O’Conner, personajul interpretat de regretatul Paul Walker. Pentru o experiență senzorială completă vă recomand să vedeți filmul în format IMAX.