Ați auzit vreodată expresia de mai sus? Personal, o consider cea mai jenantă sintagmă din istoria omenirii! De ce? Pentru că e o slabă justificare pentru lipsa de caracter a persoanei care o enunță.
Dacă interlocutorul care o flutură e prost, e lesne de înțeles, pentru că atunci nu-i poți pretinde nimic, însă dacă posedă inteligență – după mine, discutabilă, pentru că inteligența nu face niciodată casă bună cu răutatea, ci eventual un amantlâc pasager – atunci e doar meschin, iar tu, dacă o consideri argument valid pentru a justifica de la fel și fel de rahaturi cotidiene până la cele mai mari fapte reprobabile ale omenirii, ești, după caz, un mare prost/ o mare proastă!
Exemplificativ, fenomenul de reeducare de la Pitești, turnătorii Securității, nazismul, invazia din 2003 a Irakului, povestea lui Joseph Charles Wilson IV, turismul sexual din Thailanda sau din alte părți ale lumii, violarea femeilor sărace în mijloacele de transport din India, cruciadele feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și de a coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul sau atentatele fanaticilor, în numele credinței, în condițiile în care doar un Creator smintit ar putea asimila orice act de cruzime unei mărturii de credință, abuzurile autorităților în state aparent democratice, bârfa, gelozia, răutatea, cruzimea etc. n-ar exista fără promotori ai acestei sintagme tâmpite, care se vor scuza generațiilor viitoare, invocând faptul că așa erau vremurile!
Vremurile nu sunt nicicum! Vremea e poate ploioasă sau însorită, însă vremurile sunt așa cum le făurim noi, legate indisolubil de caracterul nostru sau de lipsa noastră de caracter. De aici, o altă expresie consacrată a vremurilor noastre, divorțul datorat fie nepotrivirii de caracter, fie potrivirii de necarater. Similar, i-am dat în cap, pentru că am vrut să-i fur telefonu’, dar nu-i vina mea, pentru că așa-s vremurile sau am bătut-o ca pe sacu’ de box pentru că așa-s vremurile și pe mine, în copilărie, m-au bătut ai mei.Probabil te-au bătut atât de mult încât ai ratat morala și lista poate continua la nesfârșit. Suntem unicii responsabili pentru propriile fapte și trebuie să ne asumăm consecințele lor, indiferent de circumstanțe.
Atât faptele, cât și cuvintele au urmări și nu ne putem eschiva prin invocarea unor sintagme tâmpite. În momentul în care dobândim conștiință de sine și mai apoi, când conștientizăm consecințele acțiunilor noastre, trebuie să devenim un exemplu pentru cei din jur. Pentru că lumea se schimbă în bine pas cu pas, vremurile se schimbă în bine secundă de secundă și totul începe cu exemplul personal al fiecăruia. Departe de a pretinde că sunt un om perfect sau de a mă erija într-o autoritate morală, știu doar că vremurile nu-s de rahat, dar oamenii care folosesc asemenea justificări dau pe dinafară, ca un W.C. public.
Vremurile lasă de dorit doar atât timp cât noi digerăm asemenea justificări, pentru că oamenii sunt artizanii vremurilor și nu invers. Fii pentru cei din jur candelă, nu fi nici măcar lumina de la candelă, pentru că nu putem fi cu toții lumină și proiectăm mereu câte o umbră, însă răspândește pretutindeni și lumină, prin vorbele, prin faptele tale și fugi mâncând pământu’ de omul lipsit de scrupule, care împarte în jur răutate pentru c-așa-s vremurile!
Colorați-vă nuanțele de gri,
Diana