Cine ești?!

Adesea confundat cu principiul incertitudinii al lui Heisenberg, efectul de observator are numeroase aplicații psihologice și se referă la modificările comportamentale ale oamenilor atunci când știu că sunt urmăriți. 

Spre exemplu, în școli, inspecțiile anunțate sunt folosite pentru a vedea cât de bine se comportă elevii și profesorii atunci când se străduiesc, iar inspecțiile neanunțate sunt folosite pentru a vedea cât de pregătiți sunt aceștia în general. Similar, armata face fie inspecții neanunțate, fie inspecții anunțate, pentru a vedea cât de pregătite sunt cadrele militare în general sau în particular.

Dat fiind faptul că experimentăm cu toții o psihoză colectivă, datorată bombardării cu informație, tu cine ești atunci când nimeni nu te vede? Cine ești la adăpostul intimității sau al solitudinii, atunci când ideile tale desenează cercuri pe tavan, atunci când nu vrei sau nu trebuie să pari nicicum?! Te dezbraci doar de haine, de măști sau și de caracter?!

Accesul la informație reprezintă salvarea sau colivia vremurilor noastre, în funcție de comportamentul fiecăruia, căci orice dram de libertate presupune tone de răspundere. Paradoxul existenței noastre constă în faptul că majoritatea ne dorim să trecem prin viață făcând valuri, însă oamenii care înduplecă voința mării sunt întotdeauna cei care o respectă și pășesc tăcut, pe vârfuri, pe itinerariul ales. Valurile se izbesc în calea acestora fără efort și recunoașterea vine de la sine, ca o recompensă a muncii lor, căci lucrurile de preț se obțin uneori prin persuasiune și prin sudoare, însă lucrurile valoroase se obțin prin muncă, prin blândețe și prin naturalețe.

De aceea, dacă vrei să schimbi lumea, fă-o prin puterea exemplului personal. Un proverb african spune că singur ajungi repede, împreună ajungem departe. Dacă reflexia din oglindă a fiecăruia ar coincide cu variantă de marketing, prezentată celorlalți, lumea ar fi un loc mai bun și oamenii n-ar mai tânji cu disperare după finaluri fericite sau după lucruri lipsite de substanță, căci doar nefericiții și cei aflați în luptă cu propriul ego au false așteptări. Tocmai de aceea, orice vânzător de aparențe are numeroase neajunsuri sufletești.

Ceilalți trăiesc povești frumoase, știu când să lupte, când să renunțe cu grație și când să lase timpul să le vindece rănile. Buddha spunea că, la sfârșit doar trei lucruri contează: cât de mult ai iubit, cât de frumos ai trăit și cât de grațios te-ai despărțit de lucrurile sau persoanele care nu-ți erau destinate.

La final, ne vom da cu toții seama că au fost inutile încercările noastre de a smulge atenția, afecțiunea sau respectul celorlalți. Din Cartea Morților aflăm că, la intrarea în Viața de Apoi, înainte de a-ți fi permis accesul la Osiris, trebuie să treci, printre altele, testul cântăririi inimii, răsplata inimii neîmpovărate fiind eternitatea, alături de zei.

Eu zic că Raiul și Iadul sunt în noi, ca răspuns la propriile căutări și ar trebui să simțim mai mult, să gândim mai puțin și să lăsăm aparențele în seama oamenilor superficiali.

Colorați-vă nuanțele de gri,
Diana

Leave a Comment