Doritorii de bine

Ne regăsim cu toții când vine vorba de a gândi mult, prost și de a acționa în consecință. Aspectul se datorează, în parte, faptului că mintea are tendința de a închide ideile într-un cerc, mâna are tendința de a elimina punctele de suspensie și limba are tendința de a vorbi înainte să cântărească cuvintele. Tocmai de aceea, o vorbă înțeleaptă afirmă că faptele arată de ce vorbele nu înseamnă nimic.

Ca urmare a acestor trei caracteristici umane, există mai multe tipologii, nocive prin excelență, propriei existențe și/ sau a celor din jur. Înșir doar câteva: Există cei care identifică probleme acolo unde nu există sau, în chip antagonic, cei care nu observă elefantul din cameră, există creatorii de probleme gratuite, care se identifică sau coexistă cu cei care caută probleme imaginare, pentru a le găsi apoi o rezolvare, care suferă de așa numitul complex de salvator și mai există cei care au complexul Lui Dumnezeu, care consideră că au putere de viață și de moarte asupra problemelor altora, precum și autoritatea, dacă nu obligația morală de a le rezolva.

Ultimii și cei mai patetici sunt cei care, în loc să-și vadă de capra lor, își doresc întodeauna să moară capra vecinului. Nu vorbesc aici de criticii de profesie, ci de cârcotașii ad-hoc, care au întodeauna, în orice împrejurare, ceva de obiectat, la adresa oricui. Aceștia trăiesc viața prin ochii altora, fugind de propria lor viață și, indiferent dacă au sau nu realizări proprii, nu sunt mulțumiți cu ceea ce au și își doresc binele altora, deși nu te poți reîntregi rupând în bucățele pe altcineva. Hindușii, jainiștii, budiștii sau alți orientali o numesc karma.

Comportamentul își are adesea rădăcinile într-o copilărie sau adolescență precară, o lipsă crasă de educație și o stimă de sine sub nivelul mării. Și cum, în general, teoria bate practica și viața bate filmu’, adesea, profesorii sunt repetenți la urmat propriile sfaturi, așa că ai face bine să decizi singur ce vrei să faci cu viața ta, pentru a nu transfera apoi răspunderea pentru propriile alegeri. În plus, majoritatea oamenilor, chiar și cei cu un coeficient intelectual ridicat, au inteligența emoțională a unei găini.

Exemplific: Ai nevoie de un sfat? Cere-l, cântărește-ți opțiunile și fă apoi ceea ce vrei tu să faci, din adâncul sufletului! N-ai nevoie de un sfat, însă îl primești oricum, de la oameni exteriori situației, aparent obiectivi, însă mereu înclinați spre comportamentele descrise mai sus?! Ignoră-i cu grație și îndepărtează-te de cei care sunt întotdeauna alături de tine pe marginea prăpastiei, doar ca să îți facă, subtil, vânt. Uneori, în chip ironic, tot aceștia te ridică.

Rezolvăm mai repede problemele altora decât puzzle-uri interioare, dăm sfaturi nesolicitate ca răspuns la propriile dileme existențiale, suferim mai mult în imaginație decât în realitate și trebuie doar să ne autoeducăm, pentru a înlătura orice balast mental sau afectiv!

Colorați-vă nuanțele de gri,
Diana

Leave a Comment